RINITA CRONICĂ…..alergică și nu numai!
De ce vorbim de rinită?
Pentru că: incidența a crescut foarte mult, în special în țările dezvoltate, începând cu anul 2000, iar formele moderat-severe au impact negativ asupra performanțelor la locul de muncă, ducând la costuri financiare indirecte ale acestei boli; are efecte asupra severității și dezvoltării altor afecțiuni cum ar fi astmul, sinuzita, afecțiuni ale urechii și patologii dentare.
Rinita cronică este definită ca persistența simptomelor și semnelor mai mult de 12 săptămâni, cel puțin 4 zile pe săptămână, ce influențează semnificativ calitatea vieții persoanei respective.
Ce înseamnă de fapt rinita?
Pentru medic înseamnă o inflamație a mucoasei nazale. Pentru pacient înseamnă un cumul de simptome (fenomene pe care le resimte) și semne (fenomene obiectivate de medic la consult — medic alergolog/medic ORL): obstrucție nazală (înfundarea nasului), prurit (mâncărime intensă), strănut în salve (uneori de mai mult de 10 ori), rinoree (curge nasul) anterioară (suflăm nasul) sau posterioară (resimțim secreții în gât care dau senzația de dres al vocii permanent sau simțim că avem ceva în gât, o jenă/gâdilatură, inclusiv tuse).
Frecvent este asociată cu fenomene de conjunctivită: lăcrimare, mâncărime intensă și roșeață a ochilor.
De asemenea, pot exista cefalee asociată (durere de cap intensă), senzația de plenitudine facială, reducerea sau chiar pierderea simțului mirosului, halenă (respirație urât mirositoare), tuse cronică.
Afecțiuni asociate: 40% din persoanele cu rinită cronică au și astm, iar 80% din pacienții cu astm au și fenomene de rinită cronică.
Rinita cronică poate fi alergică sau non-alergică.
Dintre cele mai frecvente tipuri de rinită non-alergică amintim:
-
rinita idiopatică (vasomotorie), cu simptome declanșate la stimuli nespecifici, ca de ex. aerul rece, diferențele de temperatură și umiditate, exercițiul fizic, mirosurile puternice, fumat, mirosuri puternice din dispozitivele cu uleiuri volatile, din dispozitivele cu tutun încălzit, stresul puternic, supărarea/emoțiile puternice;
-
rinita non-alergică cu eozinofile: simptome asemănătoare rinitei alergice, la care nu se poate pune în evidență o sensibilizare la alergeni (nici prin teste cutanate, nici prin teste serologice IgE);
-
rinita atrofică: predominant la persoanele vârstnice care au suferit multe operații nazale sau traumatisme locale nazale;
-
rinita prin abuz de decongestionante nazale administrate local intranazal (ex.: xilometazolină/fenilefrină).
Rinita cronică alergică poate fi suspicionată de medicul ORL pe baza semnelor la examenul clinic specific ORL și a simptomelor pe care le povestește pacientul și confirmată sau infirmată de medicul alergolog.
Alergologic se pot efectua teste cutanate prick (se efectuează în cabinetul alergologului, sub supraveghere, cu rezultate în aprox. 15–20 minute) sau se recomandă teste serologice IgE (fie sub formă de panel, fie IgE specifice) cu rezultate în max. 7–10 zile. Medicul alergolog stabilește recomandările, cu mențiunea că uneori se recomandă a se efectua atât testele cutanate prick, cât și cele serologice.
Principalii alergeni implicați în fenomenele de rinită cronică alergică sunt:
-
acarienii din praful de casă (Dermatophagoides) și insecte, inclusiv gândacii de bucătărie;
-
epiteliile animale (cel mai frecvent cățel/pisică);
-
mucegaiuri (interior/exterior, inclusiv de plante) și
-
polenuri.
Polenurile sunt alergeni sezonieri, cu cantități maxime în anumite perioade: de exemplu, polenul de mesteacăn (maximal la început de primăvară — martie–aprilie, când începe să se încălzească vremea, după iarnă); polenul de iarbă (face parte științific din amestecul de polen graminee, cu perioadă aprilie/mai/iunie). De menționat o asociere făcută de pacienți cu perioada când vedem puful de plop; însă, atenție, acel puf în sine nu este alergenic, ci conține granulele de polen de graminee, intens alergenic.
Polenul de Ambrosia și Artemisia, în principal de la mijlocul lunii iulie până la aproximativ sfârșitul lunii octombrie (sau până când vremea se răcește semnificativ, cu mai multe zile cu temperaturi sub 10–15 grade și cu ploi liniștite, reci, nu cu furtuni și/sau fulgere).
De menționat că sezoanele polenice suferă modificări de la an la an, fiind influențate de noxe, poluare, temperaturi în creștere.
Mucegaiurile: unul dintre cele mai frecvente ca sensibilizare, mai ales la copii, este mucegaiul Alternaria alternata, cu risc crescut al persoanelor cu rinită alergică la acest mucegai de a dezvolta astm.
Acarienii din praful de casă: microorganisme cu opt picioare, lipsite de simțul vederii, ce se hrănesc cu piele și alte resturi eliminate din corpul uman. Sunt alergeni pereni (tot timpul anului), cu concentrații diferite în funcție de temperatură și umiditate.
Epiteliile animale: pisica și cățelul, cel mai frecvent implicați. Alergenul de pisică este între cele mai mici ca dimensiuni, concentrația de alergen de pisică putând fi de până la 50 de ori mai mare decât concentrația alergenilor de acarieni în casele locuite. Alergenul de pisică este foarte ușor de purtat pe hainele persoanelor ce au pisică în casă, fiind raportate cazuri de copii ce au dezvoltat criză astmatică în legătură cu expunerea la epitelii de pisică, la școală, colegul de bancă având pisică.
Tratamentul rinitei alergice are la dispoziție medicamente antihistaminice, decongestionante nazale topice (se folosesc strict pe anumite perioade, pentru că altfel, cum am notat mai sus, pot da rinită cronică medicamentoasă), corticosteroizi intranazali, corticosteroizi sistemici (în cazuri selecționate din cauza posibilelor reacții adverse), „inhibitori ai alergenilor”*, anticolinergice — toate recomandate în urma consultului medical.
Este important de știut dacă sunt și alergeni implicați, pentru că putem ameliora fenomenele de rinită și cu ajutorul măsurilor de reducere a expunerii la alergeni și, de asemenea, avem la dispoziție, pentru anumite categorii de alergeni, tratamentul de desensibilizare/imunoterapie alergen-specifică.
Tratamentul alergen-specific de desensibilizare/imunoterapie alergen-specifică/vaccin alergen-specific este singurul tratament care poate modifica evoluția unei rinite alergice și poate reduce riscurile de agravare ale acesteia (agravarea poate fi sub forma dezvoltării unor noi sensibilizări la noi alergeni sau sub forma agravării simptomelor până la dezvoltarea simptomelor de astm).
Cu ajutorul tratamentelor alergen-specifice se obține toleranță după cel puțin 2 ani de tratament și se poate menține până la 8–10 ani de la terminarea celor 5 ani de tratament specific.
Mesaje importante: colaborare medic ORL – medic alergolog;
-
medic ORL: suspiciune rinită cronică posibil alergică;
-
medic alergolog: confirmare/infirmare prin teste pentru alergeni;
-
confirmare alergeni: măsuri de reducere a expunerii la alergeni și stabilirea oportunității de tratament alergen-specific al evoluției bolii: desensibilizare/imunoterapie alergen-specifică.
* notă: am păstrat formularea „inhibitori ai alergenilor” ca remediere strict tipografică a textului inițial; dacă doriți, pot reformula conform ghidurilor clinice (de ex., „inhibitori ai leucotrienelor”).
Dr. Adina Neculae
Medic Primar Alergologie și Imunologie clinică
